De ce ucid femeile. Criminalist: „Îmi este mai frică de răzbunarea femeilor decât de cea a bărbaților”

„Personal, îmi este mai frică de răzbunarea femeilor decât de cea a bărbaților”, spune Sigrun Rossmanith, expertă în psihiatrie criminalistică și autoarea cărții „Sunt femeile mai bune la crimă?”, apărută recent în limba germană. Iar asta în ciuda faptului că femeile ucid de zece ori mai rar decât bărbații, după cum arată Rossmanith într-un interviu pentru Der Spiegel. Nici în România procentul crimelor comise de femei nu trece de 10%, spune și criminalistul Emilian Stancu, profesor la Facultatea de Drept a Universității din București. Instinctul matern, instinctul de conservare a speciei și obișnuința de a avea grijă de ceilalți, întipărite adânc în codul genetic al femeilor, le fac de cele mai multe incapabile de violența extremă. Abuzurile suferite însă zi după zi în familie pot șterge milioane de ani de evoluție, iar răzbunarea celor aflate la limită poate fi cruntă.

„Femeile ucid rareori străini. Cele mai multe conflicte se iscă între pereții casei lor și pot escalada. Adesea se întâmplă ca victimele, într-o inversare a rolurilor, să devină agresori”, spune Rossmanith. Și criminalistul Emilian Stancu a văzut că femeile închise pentru crimă au pe conștiință membri ai propriilor familii, cu conștiința încărcată la rându-le. „Dacă mergeți la penitenciarul pentru femei Târgșor o să vedeți acolo femei care au pus mâna pe topor și le-au crăpat capul taților, soților, fraților. În cazul omorurilor acestora săvârșite cumplit de cele mai multe ori este vorba de femei abuzate. Este o femeie pe care părintele a violat-o și la 12 ani, apoi și când era măritată și avea copii. Iar ea a pus într-o zi mâna pe topor. O alta și-a omorât soțul care o abuza, l-a tăiat și l-a ars în cuptor. O prostituată umilită de un client obișnuit care a dat-o afară, l-a ucis și l-a eviscerat. Nu mai contează că bărbatul are mai multă forță fizică, dacă bărbatul e beat mort, iar ea e orbită de furie”, susține Stancu.

În crimă, femeile sunt mai creative decât bărbații

Există situații însă în care criminalele găsesc soluții neobișnuite pentru a compensa diferența de putere, povestește Sigrun Rossmanith, experta în psihiatrie criminalistică, pentru Der Spiegel. „Femeile sunt, cu siguranță, mai creative decât bărbații. Luați drept exemplu un episod de răzbunare pe care îl descriu în carte. O soție necredincioasă din Asia își sărută cu pasiune partenerul și în acest timp îi strecoară o capsulă cu cianură în gură, pe care el e forțat să o înghită. Combină actul iubirii cu crima. Unui bărbat i-ar fi venit o astfel de idee?”, se întreabă ea. Otrava este folosită însă destul de rar de ucigașe, în România, armelor lor obișnuite fiind cuțitul sau toporul, afirmă Emilian Stancu, în timp ce în SUA cele mai multe crime sunt comise cu armele de foc.

Potrivit lui Sigrun Rossmanith, „nimeni nu este imun la a comite acte de nebunie”, nici chiar ea. „În timpul tinereții mele am trecut printr-o relație dificilă mamă-fiică. Aș fi putut deveni vionvată de acte grave de violență. Descriu un astfle de caz în cartea mea. O fată este crescută de o mamă care folosește forța brută pentru a încerca să-și impună voința. Un detaliu macabru este acela că fata este obligată să cumpere în fiecare an un băț nou de la piață cu care era bătută pe parcursul anului și se simte profund umilită de acest abuz. Când fata ajunge la pubertate nu mai e dispusă să tolereze bătăile, își strânge mama de gât și nu se oprește până ce aceasta nu se albăstrește la față și alunecă pe podea. Aceasta este situația clasică în care relația dintre victimă și agresor este inversată”.